Falțul pe șipcă din lemn

Sistemul de învelitoare cu şipcă din lemn pentru acoperișuri şi faţade

 

Falțul pe șipcă

Aplicare

Sistemul cu falț pe şipcă este potrivit pentru acoperişuri de dimensiuni mari şi mici cu o pantă de cel puţin 3⁰, dar şi pentru faţade. Sistemul standard de prindere pe şipcă realizat cu titan-zinc NedZink constă în panouri din tablă cu margini ridicate de ambele părţi şi separate de un element trapezoidal din lemn. Pentru acoperirea șipcilor trapezoidale din lemn, se confecționează capace. Această metodă oferă acoperişului un aspect durabil şi robust. Fig. 1 şi 2 arată o secţiune transversală prin acest sistem. Grosimea titan-zincului depinde de lăţimea foii şi înălţimea acoperişului (vezi tabelul din fig. 3).

Acoperişul cu învelitoare pe şipcă

Specificaţiile componentelor standard.

Foaia standard pentru sistemul cu şipcă

Lăţime

 

Lungime

Grosimea materialului

(fig. 4)

Maxim 890 mm cu 2 margini ridicate la minim 55mm fiecare.
Desfașurată maximă 1000 mm

3000 mm

0.80 – 1.0 mm

     

Capac standard

Secţiune transversală

Lungime

material thickness

(fig. 5)

65 x 25 mm

3000 mm

0.80 – 1.0 mm

   

Şorţul de streaşină

Lăţime

Grosimea materialului

Şorţul de streaşină este confecționat de către tinichigiu.

(fig. 6)

330 mm

La fel ca la capac

 

 

   

Cleme

Lăţime

Lungime

Grosimea materialului

50 mm

> 220 mm

La fel ca la capac

 

Aceste cleme sunt confecționate de către tinichigiu. Lungimea trebuie să aibă un mic exces, pentru a putea fi tăiată la dimensiunea exactă în timpul montajului (vezi de asemenea secţiunea 'Asamblare' ).

Şipca de lemn (fig. 7)

Obţinută de la furnizorii de lemn.

Aceste şipci trebuie să fie drepte şi dimensionate cu acurateţe.

Secţiunea transversală trapezoidală permite dilatarea termică a panoului de tablă.

 

Cerinţe speciale

La cerere se pot furniza profile de conexiune, capace atipice și panouri pre-profilate.

Substructura

Sistemul cu falț pe şipcă este susţinut complet de astereală din lemn, de preferat din scânduri rindeluite (fără nut şi feder), cu o grosime de 20-25 mm. Când panta acopeişului este mai mică de 40⁰, scândurile din lemn sunt așezate la o distanţă între ele de cel puţin 5 mm. Dacă panta este mai mare de 40⁰, atunci scândurile din lemn pot fi aşezate la o distanţă de cel mult 10 cm. Îmbinările între panourile de titan-zinc trebuie să fie susţinute de elementele de lemn.

Ventilaţia: Acoperişurile cu izolaţie termică trebuie să aibă un spaţiu de ventilare care să permită circulaţia liberă a aerului sub astereala pe care este instalată învelitoarea. Vezi Manualul Tehnic NedZink TZ 5.

Asamblare

Clemele trebuie ataşate de şipca din lemn ca în fig. 8. Numărul de cleme şi distanţa maximă dintre ele sunt date în tabelul din fig. 3. Şipcile din lemn sunt fixate cu grijă de astereală în punctele marcate, cu partea îngustă în jos, de preferat cu şuruburi din oţel galvanizat. Distanţa dintre aceste şipci trebuie verificată folosind un panou de acoperiş sau un şablon.

Șorţul de streaşină cu care trebuie îmbinat primul panou al acoperişului trebuie instalat între şipcă şi astereală şi prins în cuie sau șuruburi (vezi fig. 9b şi 9c). Şorţul de streaşină trebuie aliniat corect.

Primul panou este agățat de şorţul de streaşină. Marginile inferioare ale primului panou sunt îndoite la unghiul acoperişului. Lungimea uzuală a primului panou este de 1 – 1.5m. Toate aceste panouri pot fi confecționate în prealabil la atelier. Fig. 9a, 9b şi 9c ilustrează cum panourile sunt finisate şi asamblate la streașină. Se va continua poziționarea celorlalte panouri între streaşină şi coamă. Panourile trebuie îmbinate printr-un falț transversal sau prin cositorire, ca în fig. 10. Un panou continuu sau din segmente cositorite nu trebuie să depăşească 10 m lungime pentru a permite mişcarea termică.

Sunt necesare cleme fixe pentru prinderea panourilor, astfel încât acestea să nu alunece. Zona de amplasare a clemelor fixe se stabilește în funcție de panta acoperişului (vezi fig. 11). Trebuie să fie cel puţin trei cleme fixe pe o zona de cel puțin 1 metru, ca în fig. 11. Se realizează un decupaj de aproximativ 3 mm în partea ridicată a panoului de învelitoare în zona clemelor fixe (vezi fig. 2). Clema poate fi întoarsă în acest decupaj, prevenind astfel alunecarea foii de zinc. Clemele rămase vor fi utilizate drept cleme mobile.

Conexiunea la coamă (vezi fig. 12a şi 12b). Pentru început, partea superioară a panoului trebuie formată ca în fig. 12a, după care fiecare panou este amplasat pe poziţie. Panoul superior care întâlneşte coama poate ţine rolul de panou de ajustare, poate avea o lungime de 1-1.5 m şi poate fi realizat în atelier.

Conexiunea cu şipca unei coame înclinate se face în mod similar, cu mențiunea că decupajul tăieturii este oblic, pe lângă șipca de coamă înclinată. Clemele vor fi întoarse peste partea ridicată a panoului şi tăiate la o lungime de 22 mm față de marginea superioară a şipcii. Acest lucru permite împingerea în sus a şipcii. Capacele şipcii sunt împinse în sus de la o clemă la alta. Locul în care capacul şipcii este prins de şipcă variază în funcţie de panta acoperişului. (vezi fig.11). Capacele pot fi îmbinate împreună pe o lungime maximă de 10 metri. Piesa de legătură cu coama se va cositori de capacul coamei (vezi fig. 12b).
La streaşină, capacul de șipcă este finisat ca în fig 9c. O piesă de închidere este îmbinată sau cositorită de capacul șipcii şi este prinsă de marginea şorţului de streașină. Această piesă de închidere nu trebuie cositorită de panourile învecinate. Acelaşi lucru se aplică foilor amplasate alăturat una de alta.

Placarea faţadelor

De asemenea este necesar un spaţiu de ventilare. Părţile ridicate ale foilor trebuie să fie întoarse pentru a îmbunătăți comportamentul la factorii externi (vezi fig. 13).